Oceanul este plin de deÅŸeuri. ConsecinÅ£a cea mai devastatoare a modului prin care omenirea distruge mediul înconjurător este prezenÅ£a porÅ£iunii de gunoi din Oceanul Pacific, o zonă gigantică plină de reziduri, care are de două ori mărimea continentului Statelor Unite ale Americii (SUA).

În general, plasticului îi trebuie în jur de 450 de ani pentru a se degrada complet, însă omenirea aruncă cantităţi uriaÅŸe tot timpul. DeÅŸi prioritatea oamenilor ar trebui să fie  curăţarea  mizeriei, deja existentă, ÅŸi oprirea oricărei alte poluări care ar putea afecta ciclul biologic, cercetătorii au dezvoltat noi tehnici de utilizare a deÅŸeurilor.

Un parteneriat între întreprinzători din SUA ÅŸi China a realizat o nouă modalitate prin care plasticul ar putea fi transformat în combustibil.

Cercetarea se bazează pe faptul că plasticul -o combinaÅ£ie de hidrogen, carbon ÅŸi atomi de oxigen înlănÅ£uite- sunt obÅ£inute din combustibil fosil, fapt ce stă la baza teoriei de conversie a plasticului în combustibil fosil. Autorii s-au axat pe polietilenă, o înlănÅ£uire simplă de molecule, cea mai des folosită pentru obÅ£inerea plasticului.

,,Polietilena conÅ£ine cea mai mare masă plastică din lume, producÅ£ia anuală depăşind  100 de milioane de tone’’, a declarat cercetătorul  Xiangqing Jia, de la Academia Chineză de ÅžtiinÅ£e.

Polietilena are nevoie de o perioadă îndelungată de timp pentru a se degrada, sunt necesare procese chimice riguroase pentru a putea fi degradată.

 Simpla încălzire a materialului nu funcÅ£ionează, distrugerea haotică a polimerilor ar duce către variante mult mai mici ale compusului, fiecare cu proprietăţi diferite.

ConÅŸtientizând riscul, cercetătorii au transformat în catalizatoare, chimicalele care accelerează procesul.

Echipa a folosit în primă fază un compus bogat în iridiu, care poate elimina atomi de hidrogen din polielitenă. Atomi de carbon rămaÅŸi vor forma legături duble între ei, care reacÅ£ionează mult mai bine la compuÅŸii chimici.

Al doilea catalizator conÅ£ine un amestec de aluminiu, oxigen ÅŸi reniu, care atacă vulnerabilitatea materialului ÅŸi îl distruge. Următorul pas este  recombinarea atomilor de hidrogen în segmente de polimer fragmentat.

Rezultatul final al acestei combinaÅ£ii chimice este transformarea polietilenei originale, care în cazul de faţă reprezintă o pungă sau o sticlă de plastic, în combustibil. Schimbarea cantităţii de hidrogen ÅŸi carbon dintr-un polimer hidrocarbonic, îl transformă într-o chimicală complet diferită,  exact chimicale pe care echipa dorea să o obÅ£ină.

Schimbând viteza de reacÅ£ie a fragmentelor iniÅ£iale de catalizator, i-a permis echipei să obÅ£ină combustibil lichid, care în final se poate transforma într-o formă alternativă de ceară.

Procesul poate produce combustibil cu un grad mic de poluare. Reciclarea plasticului în combustibil este o idee inovatoare, dar atenÅ£ia cercetătorilor ar trebui să se îndrepte către stoparea rezidurilor plastice.